Despre tehnologiile de sudare

PRINCIPALELE PROCEDEE UTILIZATE

Procedeul SEI/SEM/MMA

Procedeul SEI este de fapt procedeul traditional de sudare.
Sudarea efectiva este realizata cu ajutorului unei surse de tensiune/curent. Aceasta tensiune este aplicata unui electrod. Piesa ce urmeaza sa fie sudata este conectata la masa sursei de tensiune.
Prin apropierea electrodului de piesa legata la masa, se inchide circuitul electric prin intermediul unei scantei. Intensitatea curentului, care se poate regla, este cea care determina cat de tare va fi patruns materialul de sudat.
La acest procedeu materialul de adaos folosit este furnizat de catre electrodul de sudare.
Sudarea cu electrod (initial de carbune) a fost imbunatatita de Kjellberg in 1902 ajungandu-se la sudarea cu electrod invelit. (SEI = Sudarea cu Electrod Invelit)

Procedeul MIG/MAG

Procedeul MIG/MAG este o imbunatatire a procesului de sudare SEI. Cu toate ca procesul de sudare este asemanator, totusi aparatele de sudare precum si pistoletul de sudare se deosebesc semnificativ.
Diferenta majora o consta introducerea de gaz protector la locul sudarii. Gazul protector, cum reiese si din denumirea lui, are rolul de a proteja zona de sudare efectiva (baia).
Deoarece majoritatea metalelor reactioneaza cu aerul formandu-se oxizi, care ingreuneaza trecerea curentului, este necesar ca in imediata vecinatate a procesului de sudare sa nu fie aer.
Acest lucru se realizeaza prin intermediul gazului protector. Acest gaz poate fi de doua tipuri MIG (Metal Inert Gas) sau MAG (Metal Active Gas). Gazele inerte, de exemplu Argonul sau Heliul, se folosesc la sudarea aliajelor de cupru, de aluminiu sau cu magneziu. Gazele active se folosesc la sudarea otelurilor obisnuite, de constructii.
In cazul proceselor de sudare MIG/MAG electrodul folosit este asa-numita sarma de sudura. Aceasta este impinsa in baie de catre un sistem de avans. In vecinatatea baii, inainte de contactul mecanic ea trece printr-o diuza de curent de la care preia energia electrica necesara creerii arcului si topirii materialului. Diuza de curent este pozitionata in interiorul diuzei de gaz. Astfel prin orificiul dintre cele doua diuze va curge gazul protector.

Procedeul TIG/WIG

Sudarea WIG (sau sudare TIG) este un procedeu de sudare cu electrod nefuzibil (electrod Wolfram) in mediu de gaz protector inert. Practic este o alta varianta derivata din sudarea MMA (Manual Metal Arc, denumit si SEI - sudare cu electrod invelit). La procedeul WIG arcul arde intre un electrod de wolfram si piesa care se sudeaza, de unde si denumirea WIG (Wolfram Inert Gas in engleza) sau TIG (Tunsgram Inert Gas in germana). Principiul de sudare. Ca principiu de sudare, procedeul WIG presupune amorsarea arcului electric cu ajutorul electrodului de wolfram si alimentare manuală cu material de adaos (MA = material adaos). Materialul de adaos este bagheta (vergeaua) WIG. Functie de tipul de material sudat se alege tipul de bagheta. În funcţie de metalele ce urmează a fi sudate se utilizează curent continuu (DC) sau curent alternativ (AC). Pentru aluminiu şi aliaje uşoare se foloseşte curent alternativ (AC), pe când pentru sudarea oţelurilor este utilizat curentul continuu cu polaritate directă - minus la electrod (DC). Echipamentele WIG care sudeaza aluminiu sunt denumite WIG-uri AC/DC, adica pe langa curent continuu (DC), furnizeaza si curent alternativ (AC). Sudarea se face in mediu de gaz protector, utilizand gaze de formare, alegerea acestora facandu-se functie de tipul materialelor de sudat . Pentru formare se utilizeaza urmatoarele tipuri de gaze: Argon - gaz inert, un gaz care nu este reactiv, Azot - un gaz aproape inert, cu reactivitate redusa, amestecuri din argon, respectiv azot cu hidrogen, utilizate ca si gaze protectoare cu actiune reducatoare. Electrodul WIG are doar rolul de electrod si nu are un rol de material de adaos, ca atare se uzeaza foarte lent in comparatie cu un electrod invelit. Prin procedeul WIG se realizeaza topirea celor doua componente ce urmeaza a fi sudate. De la caz la caz, este necesara folosirea unui material de adaos pentru a realiza o imbinare cu geometrie si caracteristici mecanice mai bune.

Pentru mai multe detalii click AICI (articol publicat de simut.cj)